De când suntem concepuţi, apare acest sentiment de ataşare. Spiritul, care a venit la întrupare, acceptă să se ataşeze de acel trup grosier, material, pentru a trăi această experienţă.
Copilul se ataşează la început de părinţii lui, apoi de prieteni, de animalele care-i plac, de plante, de locuri şi toate acestea au loc pentru că ataşamentul se realizează cu spijinul sentimentului de iubire, dragoste involuntară, pe care un copil îl simte şi îl dăruieşte necondiţionat acestora. Până aici totul este aproape perfect.....
"Problemele" apar în momentul în care deja începem să creştem, să depăşim stadiul de copil, devenim adolescenţi şi apoi tineri şi oameni maturi. Bineînţeles, "problemele" apar numai la unele persoane, în funcţie de tipul de educaţie pe care acel copil l-a primit încă din primii ani de viaţă.
Putem compara un copil care s-a născut în mijlocul "civilizaţiei", în orice oraş mare, cu un copil născut printre munţi, departe de orice formă de civilizaţie? Cum trăiau indienii de pe continentul american înainte de a fi descoperit şi "civilizat" de europeni şi ce impact a avut această "civilizaţie" în viaţa lor?
Cei mai mulţi dintre copii sunt educaţi în spiritul verbului "a trebui". Încă din primii ani de viaţă li se spune ce "trebuie" să facă, cum trebuie să se comporte etc. Copii sunt învăţaţi că "trebuie" să înveţe, motivaţia find, pentru a avea un serviciu foarte bun, pentru că ei trebuie să fie cei mai buni, să ocupe celele mai bune posturi din cele mai mari firme, pentru că numai astfel vor câştiga cei mai mulţi bani care la va permite să aibă tot ce-şi doresc. Astfel se ajunge la a le i se "impregna" copiilor în subconştient un program de evoluţie bazat pe verbul "a trebui" care dă naştere treptat la dorinţa de "a avea" cât mai mult, de a avea "cel mai, cea mai, cele mai" noi, scumpe, la modă, lucuri din lume.
Odată ce a luat naştere "dorinţa de a avea" şi omul primeşte din ce în ce mai mulţi bani, urcă pe scara socială, obţine posturi de conducere din ce în ce mai importante, acel om va percepe frumuseţea vieţii ca fiind direct dependentă de gradul de bunăstare materială. Omul începe să se ataşeze de acest tip de viaţă, începe să se ataşeze de bunuri materiale de diferite tipuri (case, bijuterii, maşini, iahturi...etc), spunându-şi că are o viaţă frumoasă şi îmbelşugată şi că nu-i lipseşte nimic din ce şi-ar putea dori. În multe cazuri omul ajunge până acolo, încât iubeşte şi preţuieşte mai mult lucrurile decât propria viaţă sau viaţa celor din jurul lui. Acesta este cel mai jos nivel de decădere umană, pentru că de aici până la a face crime sau la a le comanda pentru a obţine şi mai multă avere, putere etc nu este decît un mic pas. Şi de unde a inceput această decădere? Încă din copilărie, de la verbul "a trebui". "A trebui" a dat naştere la "dorinţa de a avea" care a dat naştere la " dorinţa de a avea mai mult", apoi, "din ce în ce mai mult" care a dus la ATAŞAMENTUL total al omului de lucrurile din jur, de avere, de poziţie socială.
În acest fel, omul s-a îndepărtat treptat de orice invăţătură şi practică spirituală, considerând că tot ceea ce a adunat i se cuvenea şi ajutorul DIVIN a fost inexistent. Mulţi oameni fac această greşeală, iar "civilizaţia" din acest moment încurajează acest mod de viaţă bazat pe materialism. Mai grav este că în goana după înavuţire, omul, a afectat foarte grav toate regnurile din jurul lui, mineral, vegetal şi animal, producând adevărate dezastre.
Dacă toţi cei care vor citi acest material vor înţelege că educaţia pur materialistă produce efecte negative, malefice, ATAŞAMENTUL de partea materială fiind unul din sentimentele distructive care la rândul lui produce şi atrage sentimente negative, malefice, sper ca educaţia pe care o vor da copiilor lor de acum înainte să cuprindă mai ales aspecte spirituale ale vieţii care în final să devină elementul cel mai important în definirea personalităţii copiilor.
Oamenii trebuie să înţeleagă că indiferent dacă sunt bogaţi sau săraci, se întorc de acolo de unde au venit, adică trupurile se întorc în pământ pentru că aparţin lumii materiale iar scânteia DIVINĂ se întoarce la SURSĂ adică la DUMNEZEU, sau, în funcţie de religia pe care o are fiecare, la CEL pe care-L consideraţi CREATORUL tuturor şi nimic din partea materială de care s-au ataşat sau pentru care au luptat aici, în această viaţă, nu vor lua cu ei.
Viaţa nu este şi nu trebuie să devină o competiţie, o luptă, în care trebuie să demonstrăm că noi suntem mai deştepţi, mai frumoşi, mai bogaţi decît ceilalţi. Ni s-a dat acest dar de a trăi în acest plan material, pentru a ne aduce aminte cine şi ce suntem, pentru a conştientiza acest lucru, pentru a ne bucura de experienţa acestei cunoaşteri şi pentru a-i ajuta şi pe cei care încă nu înţeleg aceste lucruri, să le înţeleagă şi să le conştientizeze. Trebuie să învăţăm să dăruim mai mult decît primim, să învăţăm să dăruim mereu IUBIRE ŞI LUMINĂ, indiferent dacă cel de lângă noi este nervos sau ne adresează cuvinte jignitoare.
Bogat nu este cel care are averi imense, care se desfată în lux şi nu-l interesează de cel de lângă el, bogat este cel care-l are pe DUMNEZEU în suflet şi nu se mândreşte cu asta, bogat este cel care dăruieşte IUBIRE şi nu aşteaptă nimic în schimb, bogat este cel care IUBEŞTE aerul, apa, soarele, luna, cerul înstelat, animalele, plantele, pentru că acestea toate însemnă VIAŢĂ.
DĂRUIŢI IUBIRE ŞI LUMINĂ, NU INTRAŢI ÎN REZONANŢĂ CU FAPTE SAU INFORMAŢII NEGATIVE, MALEFICE ŞI INDIFERENT DE CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL VOSTRU, GANDIŢI ŞI ACŢIONAŢI ÎNTOTDEAUNA POZITIV.
Cei mai mulţi dintre copii sunt educaţi în spiritul verbului "a trebui". Încă din primii ani de viaţă li se spune ce "trebuie" să facă, cum trebuie să se comporte etc. Copii sunt învăţaţi că "trebuie" să înveţe, motivaţia find, pentru a avea un serviciu foarte bun, pentru că ei trebuie să fie cei mai buni, să ocupe celele mai bune posturi din cele mai mari firme, pentru că numai astfel vor câştiga cei mai mulţi bani care la va permite să aibă tot ce-şi doresc. Astfel se ajunge la a le i se "impregna" copiilor în subconştient un program de evoluţie bazat pe verbul "a trebui" care dă naştere treptat la dorinţa de "a avea" cât mai mult, de a avea "cel mai, cea mai, cele mai" noi, scumpe, la modă, lucuri din lume.
Odată ce a luat naştere "dorinţa de a avea" şi omul primeşte din ce în ce mai mulţi bani, urcă pe scara socială, obţine posturi de conducere din ce în ce mai importante, acel om va percepe frumuseţea vieţii ca fiind direct dependentă de gradul de bunăstare materială. Omul începe să se ataşeze de acest tip de viaţă, începe să se ataşeze de bunuri materiale de diferite tipuri (case, bijuterii, maşini, iahturi...etc), spunându-şi că are o viaţă frumoasă şi îmbelşugată şi că nu-i lipseşte nimic din ce şi-ar putea dori. În multe cazuri omul ajunge până acolo, încât iubeşte şi preţuieşte mai mult lucrurile decât propria viaţă sau viaţa celor din jurul lui. Acesta este cel mai jos nivel de decădere umană, pentru că de aici până la a face crime sau la a le comanda pentru a obţine şi mai multă avere, putere etc nu este decît un mic pas. Şi de unde a inceput această decădere? Încă din copilărie, de la verbul "a trebui". "A trebui" a dat naştere la "dorinţa de a avea" care a dat naştere la " dorinţa de a avea mai mult", apoi, "din ce în ce mai mult" care a dus la ATAŞAMENTUL total al omului de lucrurile din jur, de avere, de poziţie socială.
În acest fel, omul s-a îndepărtat treptat de orice invăţătură şi practică spirituală, considerând că tot ceea ce a adunat i se cuvenea şi ajutorul DIVIN a fost inexistent. Mulţi oameni fac această greşeală, iar "civilizaţia" din acest moment încurajează acest mod de viaţă bazat pe materialism. Mai grav este că în goana după înavuţire, omul, a afectat foarte grav toate regnurile din jurul lui, mineral, vegetal şi animal, producând adevărate dezastre.
Dacă toţi cei care vor citi acest material vor înţelege că educaţia pur materialistă produce efecte negative, malefice, ATAŞAMENTUL de partea materială fiind unul din sentimentele distructive care la rândul lui produce şi atrage sentimente negative, malefice, sper ca educaţia pe care o vor da copiilor lor de acum înainte să cuprindă mai ales aspecte spirituale ale vieţii care în final să devină elementul cel mai important în definirea personalităţii copiilor.
Oamenii trebuie să înţeleagă că indiferent dacă sunt bogaţi sau săraci, se întorc de acolo de unde au venit, adică trupurile se întorc în pământ pentru că aparţin lumii materiale iar scânteia DIVINĂ se întoarce la SURSĂ adică la DUMNEZEU, sau, în funcţie de religia pe care o are fiecare, la CEL pe care-L consideraţi CREATORUL tuturor şi nimic din partea materială de care s-au ataşat sau pentru care au luptat aici, în această viaţă, nu vor lua cu ei.
Viaţa nu este şi nu trebuie să devină o competiţie, o luptă, în care trebuie să demonstrăm că noi suntem mai deştepţi, mai frumoşi, mai bogaţi decît ceilalţi. Ni s-a dat acest dar de a trăi în acest plan material, pentru a ne aduce aminte cine şi ce suntem, pentru a conştientiza acest lucru, pentru a ne bucura de experienţa acestei cunoaşteri şi pentru a-i ajuta şi pe cei care încă nu înţeleg aceste lucruri, să le înţeleagă şi să le conştientizeze. Trebuie să învăţăm să dăruim mai mult decît primim, să învăţăm să dăruim mereu IUBIRE ŞI LUMINĂ, indiferent dacă cel de lângă noi este nervos sau ne adresează cuvinte jignitoare.
Bogat nu este cel care are averi imense, care se desfată în lux şi nu-l interesează de cel de lângă el, bogat este cel care-l are pe DUMNEZEU în suflet şi nu se mândreşte cu asta, bogat este cel care dăruieşte IUBIRE şi nu aşteaptă nimic în schimb, bogat este cel care IUBEŞTE aerul, apa, soarele, luna, cerul înstelat, animalele, plantele, pentru că acestea toate însemnă VIAŢĂ.
DĂRUIŢI IUBIRE ŞI LUMINĂ, NU INTRAŢI ÎN REZONANŢĂ CU FAPTE SAU INFORMAŢII NEGATIVE, MALEFICE ŞI INDIFERENT DE CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL VOSTRU, GANDIŢI ŞI ACŢIONAŢI ÎNTOTDEAUNA POZITIV.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu