PIEDICI ÎN EVOLUŢIA SPIRITUALĂ

In mai multe postări, am atras atenţia asupra unora dintre piedicile pe care noi toti le avem, mai întâi de conştientizat, apoi de trecut, în drumul nostru spre evoluţie ca entităţi de lumină.  Eu nu pot spune ca sunt un adept al teoriilor conspiraţioniste , dar, am observat că există totuşi cel puţin trei „tabere”  care sunt interesate de evoluţia noastră, a tuturor. Una dintre „tabere” foloseşte toate „armele” pentru a impiedica evoluţia noastră spirituală. Cea mai puternică „armă” şi în acelaşi timp cea mai „ascunsă” este evoluţia ştinţifică. Spun că este cea mai puternică pentru că este folosită în modul cel mai subtil, adică este prezentată ca răul necesar de care nu ne putem lipsi. Problema nu este evoluţia ştiinţifică, pentru că este clar că este necesară, ci modul  în care este folosită, prezentată. Cei care vor să ne ţină pe loc din punct de vedere spiritual vor să ne facă să credem că ştiinţa este singura cale prin care putem evolua ca specie. Din păcate folosim ştiinţa ca să distrugem Planeta Geea, casa noastră. Din păcate folosim ştiinţa ca să creăm arme prin care să distrugem Planeta, să ne omorâm între noi, din păcate folosim ştiinţa ca să „creăm” boli, chimicale, folosim ştiinţa pentru a polua aerul, apele şi pământul, folosim ştiinţa pentru a manipula masele. Cele mai folosite metode de manipulare sunt cele vizuale si cele auditive.

VIAŢA SPIRITUALĂ

    

Dacă ar fi să dăm o definiţie pe scurt a spiritualităţii, aceasta ar fi: ansamblul de idei, concepte, sentimente, trăiri, activităţi, ce ţin de viaţa spirituală a unui individ, colectivitate sau naţiune. Mergând însă mai departe, ne întrebăm ce este viaţa spirituală? Răspunsul este foarte simplu; tot ceea ce facem pentru evoluţia sufletului, ca entitate de lumină, reprezintă viaţa spirituală e fiecăruia dintre noi. Viaţa există în toate planurile, pentru că moartea, aşa cum o ştim noi, reprezintă doar dispariţia corpului material, sufletul, spiritul, continuându-şi existenţa în alt plan, cu altă frecvenţă luminică, mult mai mare decât a planului 3D, material, în care ne aflăm noi acum. Coborârea sufletului pentru reântrupare din planurile luminice înalte, durează mai mult sau mai puţin, în funcţie de nivelul evolutiv pe care-l are entitatea care trebuie sa vină la reîntrupare. Dacă trebuie să vină la reîntrupare o entitate foarte evoluată, atunci, aceasta îşi va incepe coborârea din planurile luminice foarte înalte unde se află, chiar cu zeci de ani pământeni înainte de a se reântrupa, şi se va simţi în câmpurile viitoarei mame cu cel puţin 1 an înainte de a se naşte. Astfel, nu putem vorbi de o discontinuitate în viaţa spirituală a unei entităţi. Viaţa spirituală există sub o formă atunci când entitatea este întrupată, şi continuă şi după destruparea acesteia sub altă formă, pentru că vorbim aici de viaţa spiritului, a sufletului, nu a trupului.

VIAŢA

                                                                                           de Preotul Ioan

"Un tren lung ne pare viaţa Ne trezim în el mergând, Fără să ne mai dăm seama Unde ne-am suit şi când. Iar durerile sunt staţii Lungi de nu se mai sfârşesc, Şi în ciuda noastră parcă Tot mai multe se ivesc. Ne trec zilele, trec anii, Clipe sfinte şi dureri Aşteptând hrăniţi de visuri Noi momente de plăceri. Vine-odată însă vremea Să ne coborâm şi noi, Ce n-am da atunci o clipă Să ne-ntoarcem înapoi!

Fericirile sunt halte Unde stăm câte-un minut Până să ne mai dăm seama Sună, pleacă, a trecut. Arzători de nerăbdare Înainte tot privim Vrem s-ajungem tot mai iute La vre-o gară ce-o dorim. Mulţi copii voioşi se urcă Câţi în drum n-am întâlnit! Iar câte-un bătrân coboară Trist, de forţe istovit. Căci pe când privim în urmă Plângem timpul ce-a trecut, Sună gara veşniciei Am trăit, dar n-am ştiut..."

Monologul lui Dumnezeu

Un prieten, mi-a dat să citesc dintr-o carte, acest mic pasaj care are chiar titlul articolului. Mi-a plăcut foarte mult, şi m-am gandit că pentru mulţi dintre voi ar fi o plăcere să-l citiţi. Cartea este scrisă de Preotul Ioan.

           

          "Ţi-am vegheat somnul din timpul nopţii şi M-am uitat la tine când te-ai trezit de dimineaţă. Am aşteptat să vorbeşti cu Mine, prin rugăciunile dimineţii, sau măcar să-Mi spui câteva cuvinte, mulţumindu-Mi pentru cele ce ţi s-au întâmplat şi cerându-Mi binecuvântarea pentru cele ce urma să le faci astăzi. Am observat că erai mult prea ocupat să-ţi cauţi haine potrivite pentru a merge la serviciu... Nădăjduiam să găseşti câteva clipe ca să-Mi spui: Slavă Ţie Doamne! Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea că-ţi sunt alături, am zugrăvit pentru tine cerul cu culori şi cu cântece de păsărele. Păcat că nu ai observat nici atunci prezenţa Mea.