miercuri, 27 iulie 2011

MEDITAŢIA - o practică sănătoasă

Foarte multă lume se întreabă ce este meditaţia şi dacă este benefică, pentru organism, practicarea ei. Sunt foarte multe definiţii ale meditaţiei, pentru că sunt foarte multe forme de meditaţie. În viziunea mea, meditaţia este practica controlului gândurilor sau practica liniştirii minţii. Sunt foarte multe metode prin care putem să realizăm meditaţia. Tocmai din acest motiv, nu-mi voi da cu părerea asupra vre-o unei metode ci doar vă voi prezenta o metodă de realizare a meditaţiei.
După cum spuneam, în viziunea mea, este o practică a liniştirii activităţii minţii. Din momentul în care ne trezim dimineaţa, mintea noastră lucrează în continuu. Recepţionează analizează şi emite informaţii, „vehiculele” principale fiind organele de simţ . Toate informaţiile trec prin filtrul gândirii, în fracţiuni de secundă sunt analizate şi sunt luate hotărâri. În fiecare zi, un om analizează sute de informaţii care sunt transformate în acţiuni. Unii oameni au capacitatea de concentrare şi analiză mai ridicată şi iau hotărâri foarte bune într-un timp foarte scurt, alţii, din contră, se concentrează foarte greu (sau nu se pot concentra în anumite situaţii) şi iau hotărâri într-un timp mult mai mare, care nu sunt tocmai bune…
După o activitate de 12-14 ore ne simţim obosiţi şi nu ştim cauza… Activităţile psihice, intelectuale sunt mult mai obositoare decât cele fizice, mecanice. Oboseala psihică este şi cauza multor boli. Foarte mulţi medici ne spun…..”…- este pe sistem nervos….”, sau „…- este din cauza stresului” şi ne recomandă mai multă linişte, aer curat etc.  Mulţi oameni nu au timpul necesar sau posibilităţile materiale  pentru a pleca  la fiecare sfârşit de săptămână la munte unde este linişte şi aer curat, din acest motiv vă voi prezenta un exerciţiu simplu şi la îndemâna oricui pentru a vă  deconecta de la problemele zilnice şi a vă menţine un corp sănătos din punct de vedere psihic şi fizic. Eu îi spun meditaţia liniştirii minţii. Fiecare este liber să-i spună cum doreşte, nu este o regulă „bătută în cuie”.
În primul rând trebuie să ne alegem o cameră liniştită la care să nu ajungă zgomotele străzii sau ale vecinilor, pe care să o aerisim înainte de începerea exerciţiului. De asemenea, este importantă poziţia corpului, care trebuie să fie dreaptă (coloana vertebrală). În acest sens, este bine să ne aşezăm „turceşte” direct pe podea, pe o pătură, cu palmele pe genunchi, palmele cu faţa în sus. În această poziţie, închidem ochii pentru a nu fi distraşi de obiectele din jurul nostru şi respirăm încet, pe nas, normal, fără inspiraţii ample sau expiraţii complete. Respiraţia trebuie să fie atât de uşoară încât dacă puneţi un puf în dreptul nasului, acesta nu trebuie să fie mişcat violent de suflul de aer ci foarte puţin perceptibil. Nu trebuie să vă canalizaţi gândurile către respiraţie, pentru că aceasta trebuie să fie cât se poate de uşoară şi normală. În această poziţie, căutaţi să vă anulaţi toate gândurile, adică să nu vă mai gândiţi la nimic. Ştiu că pentru început acest lucru vi se va părea imposibil, de aceea, este bine să vă „poziţionaţi” în postura de observatori ai minţii voastre. Adică să observaţi către ce gânduri vrea să vă poarte şi să abandonaţi pe rând fiecare gând şi subiect al gândului. Pentru ajutor este bine să va imaginaţi, fără să puneţi in mişcare mecanismul gândirii, o lumină albă, pură, strălucitoare, caldă, care vă înconjoară  Imaginaţi-vă ca sunteţi în acea lumină albă şi tot corpul exterior şi interior este luminat de acea lumină. Nu există nimic în jurul vostru, în interiorul vostru, în mintea voastră, decât acea lumină frumoasă, strălucitoare, caldă, albă. Pentru anihilarea totală a gândurilor, „daţi o lucrare de control minţii” şi întrebaţi-vă în continuu „Cine sunt eu?”. Cu siguranţă, mintea nu vă va putea răspunde la această întrebare, EU-l interior este singurul care „vă va răspunde”, după mai multe şedinţe. Corpul trebuie să fie destins, trebuie să fiţi calmi şi liniştiţi. Pentru început, este bine dacă vă puteţi menţine această linişte interioară măcar pentru 5 minute, apoi 10 minute, apoi 15 minute şi creşteţi acest timp, atât cât puteţi rămâne în această stare. Unii dintre voi s-ar putea să adoarmă în timpul exerciţiului, la început, dar nu este nicio problemă. Revenirea din starea de meditaţie în starea de activitate normală a creierului, trebuie făcută treptat, fără mişcări bruşte ale corpului sau schimbare bruscă în ritmul respiraţiei. Este indicat ca această meditaţie să o faceţi seara, între orele 21 şi 22.30. Pe parcurs, fiecare va rămâne în meditaţie atât cât va putea. De asemenea, exerciţiul este indicat să fie făcut la 30 minute cel puţin după masa de seară, iar seara este indicată o alimentaţie uşoară (o cană cu lapte cu miere, o cană cu ceai de plante cu miere, fără carne sau grăsimi animale) sau înainte de masă, şi, în acest caz, vom mânca după cel puţin 30 de minute de la ieşirea din meditaţie. Puteţi alege să faceţi acest exerciţiu în timpul zilei, regula celor 30 de minute după masă trebuie respectată, sau puteţi face meditaţia înainte de masă, dar masa trebuie să o luaţi după cel puţin 30 de minute de la ieşirea din starea de meditaţie. După cum vedeţi, timpul din zi pentru meditaţie, vi-l alegeţi singuri. Eu doar v-am spus când ar fi indicat, dar nu obligatoriu.
Efectele benefice ale practicării meditaţiei vor apare în timp. Veţi observa o creştere a vitalităţii organismului şi o creştere a capacităţii de concentrare. De asemenea veţi observa că bolile vă vor ocoli, iar cele existente se vor ameliora treptat, până la vindecare.
În plan spiritual, după o perioadă de timp care diferă de la om la om, va apare stare de iluminare totală, în care timpul şi spaţiul vor dispare în totalitate şi cunoaşterea va fi totală.
Pentru ca efectele să fie permanente, meditaţia trebuie practicată zilnic, modul de gândire trebuie să fie în totalitate pozitiv iar comportamentul faţă de cei din jur trebuie să fie unul calm, înţelegător şi plin de iubire.
În speranţa că fiecare îşi va găsi timp pentru a practica orice tip de meditaţie crede că i se potriveşte, nu uitaţi ca indiferent de ceea ce se petrece în jurul vostru trebuie să gândiţi întotdeauna pozitiv, benefic. De asemenea, respectaţi viaţa sub toate formele ei şi entitate vie Planeta Pământ pentru toate condiţiile de viaţă pe care ni le asigură, indiferent de voinţa noastră.

joi, 14 iulie 2011

ETAPELE VINDECĂRII BOLILOR


După ce am „descoperit” tainele vindecării bolilor este necesar să cunoaştem ETAPELE VINDECĂRII BOLILOR.  Înainte de acest lucru, ar trebui să ne aducem aminte câteva idei, concepte, importante. Acestea ar fi:
- omul are mai multe corpuri dintre care cele mai importante sunt: corpul astral (eteric), corpul subtil (energetic), corpul fizic;
- acţiunile negative pe care le îndreptăm cu voie sau fără voie împotriva diferitelor sisteme vii atrag asupra noastră energii de aceiaşi polaritate, negativă, dar mult amplificate datorită efectelor produse de acţiunile noastre asupra întregului lanţ de sisteme vii şi de planuri ale CREAŢIEI afectate.;
- bolile reprezintă în primul rând consecinţele acţiunilor noastre negative pe care le facem asupra diferitelor sisteme vii.;
- bolile se manifestă în primul rând în plan energetic, subtil, apoi, dacă nu îndreptăm greşeala făcută, acestea se vor manifesta şi în planul fizic;
- gravitatea, rapiditatea cu care evoluează o boală este direct proporţională cu gravitatea acţiunilor noastre negative pe care le-am făcut;
- o boală va afecta întotdeauna şi psihicul omului, mai mult sau mai puţin;
- pe lângă acţiunile negative, printre cauzele apariţiei bolilor sunt şi sentimentele, vorbele  şi gândurile negative pe care le îndreptăm către un sistem viu.;
- în cazul unui virus, microb „scăpat” (voit sau nu) de sub control, care poate produce epidemii grave, întotdeauna se vor îmbolnăvi primii, ateii şi aceia care au săvârşit acţiuni grave, malefice asupra sistemelor vii, (nu neaparat în această viaţă).
Analizând tot ceea ce am aflat până acum, putem deduce etapele vindecării bolilor.
Vindecarea oricărei boli ar trebui să se facă în trei etape principale astfel:
1. Vindecarea sufletului (a corpului astral)  - se poate face prin rugăciuni de iertare faţă de sistemul viu afectat şi faţă de entităţile angelice, superioare, faţă de care am greşit şi împotriva cărora am acţionat negativ, malefic, prin participarea la diferite tipuri de slujbe şi, foarte important, prin spovedanie (mărturisirea acţiunilor negative, malefice pe care le-am făcut)., pe care puteţi să o faceţi atât în faţa unui preot cât şi direct, în faţa DIVINITĂŢII având în vedere că DUMNEZEU  este omniprezent.
2. Vindecarea corpului subtil, energetic – se poate face prin renunţarea la a mai face acţiuni negative, malefice, prin contracararea acţiunilor malefice cu mai multe acţiuni benefice, (facerea de fapte bune), prin schimbarea modului de gândire negativ cu unul pozitiv, eventual folosirea de formule de autosugestie pozitiv-benefice.
3. Vindecarea corpului fizic – apare ca rezultat al vindecării celorlalte două corpuri, a arderii karmei negative pe care am produs-o în această viaţă sau cu care am venit din vieţile anterioare. Vindecarea totală a corpului fizic va avea loc numai după îndepărtarea cauzei spirituale, subtile a apariţiei bolii. Medicamentele pe care le folosim pentru vindecarea diferitelor afecţiuni ale corpului fizic au o eficienţă  ridicată şi rapidă dacă le susţinem energetic acţiunea lor de vindecare prin formule încărcate pozitiv. Doar simplu fapt că luăm medicamente nu o să vindece boala apărută, deoarece medicamentele tratează efectul bolii şi nu cauza apariţiei ei.
Sunt foarte mulţi medici care cunosc aceste lucruri, dar sunt foarte puţini medici care sunt de acord şi pun în practică aceste lucruri. De asemenea, toti medicii, la sfârşitul facultăţii fac un jurământ, acela a lui Hipocrate. Jurământul lui Hipocrate este următorul:
„Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea si Panaceea, pe totii zeii si zeitele, luandu-i ca martori ca voi indeplinni, pe cat ma vor ajuta puterile si priceperea, juramantul si legamantul care urmeaza.
     Pe invatatorul meu intr-ale medicinii il voi socoti deopotriva cu cei care m-au adus pe lume, voi imparti cu el averea mea si, la nevoie, ii voi indestula trebuintele, pe copiii sai ii voi privi ca pe fratii mei si, daca vor dori sa devina medici, ii voi invata fara plata si fara sa le cer vreun legamant.
     Preceptele, lectiile orale si tot restul invataturii le voi impartasi fiilor mei, fiilor invatatorului meu si ucenicilor uniti printr-o fagaduiala si printr-un juramant, potrivit legii medicale, dar nimanui altcuiva.
    Le voi indruma ingrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cat ma vor ajuta puterile si mintea, si ma voi feri sa le fac orice rau si orice nedreptate.
    Nu voi incredinta nimanui otravuri, daca imi va cere, si nu voi indemna la asa ceva, tot astfel nu voi incredinta nici unei femei leacuri care sa o ajute sa lepede.
    Imi voi petrece viata si voi indeplini mestesugul in nevinovatie si curatie.
    Nu voi practica operatia scoaterii pietrelor din basica udului, lasand-o in seama celor ce se ocupa cu aceasta.
    In orice casa as intra, voi intra spre folosul bolnavilor, pazindu-ma de orice fapta rea si stricatoare comisa cu bunastiinta, mai ales de ademenirea femeilor si a tinerilor liberi sau sclavi.
    Orice as vedea si as auzi in timp ce imi fac meseria sau chiar in afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie sa fie destainuit, socotind ca, in asemenea imprejurari, pastrarea tainei este o datorie.
     Daca voi respecta acest legamant fara sa-l calc, fie sa ma bucur pe deplin de viata si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalti, iar daca il voi nesocoti si voi fi un sperjur, merit sa am o soarta dimpotriva.”
Câţi medici  respectă acest jurământ vă rog să analizaţi singuri. De ce nu sunt de acord medicii cu „etapele vindecării bolilor” enumerate mai sus......??? Pentru că nu au nici un interes să recunoască şi să aplice aceste etape.
Având în vedere că fiecare dintre noi are „Liberul arbitru” să aleagă, să analizeze  şi să hotărască  ce doreşte să facă  în viaţa lui, vă spun şi eu că întotdeauna este bine să alegeţi cu sufletul, cu inima, nu cu mintea.
Aşadar, indiferent de ceea ce se petrece în jurul vostru, gândiţi şi acţionaţi  întotdeauna pozitiv, benefic, respectaţi viaţa sub toate formele ei şi Planeta Pământ pentru toate condiţiile de viaţă pe care ni le asigura zilnic indiferent de voinţa noastră.