UN SEMNAL DE ALARMĂ!

O mare parte din populaţia planetei este condamnată la dispariţie prin otrăvire lentă. Mai grav este că şi generaţiile imediat următoare ar putea avea aceiaşi soartă dacă nu ne „trezim” şi nu luăm măsuri imediate. Industrializarea excesivă a dus la poluarea aerului, apelor şi solului. Chimicalele „aruncate” în atmosferă ajung în plămânii noştri, în ape, distrugând ecosisteme întregi şi otrăvind toate vieţuitoarele care trăiesc aici, şi cad pe sol de unde sunt preluate de ploi şi infiltrate în subsol. Şi pentru că nu sunt de-ajuns aceste chimicale, noi, oamenii aruncăm pe pământ fel şi fel de ierbicide, pesticide, insecticide, îngrăşăminte artificiale din dorinţa de a obţine recolte mai bogate, în nici un caz mai sănătoase. Toate aceste substanţe le vom găsi apoi în apa fântânilor noastre, vom bea această apă şi ne vom întreba de ce ne-am îmbolnăvit...? Dar, parcă totuşi pentru că nu sunt îndeajuns de toxice produsele pe care le vom recolta de pe terenurile otrăvite, ne-am gândit noi....oamenii, că la prepararea a fel şi fel de alimente din aceste produse ar trebui să mai adăugăm nişte substanţe chimice care să „le ajute” să aibă un termen de valabilitate mai mare, să aibă fel şi fel de culori şi arome artificiale.....că parcă sunt mai „gustoase” nu? Şi ghiciţi cine sunt cei care vor mânca din aceste alimente? NOI! Cei care le-am produs. Astfel cercul s-a închis. Otrava care am aruncat-o în atmosferă, pe pământ, în ape şi în aer...a ajuns la cei care au aruncat-o, adică la NOI. 

SARBATORI FERICITE!

Lumina necreata si sfanta si Iubirea divina sa coboare in inimile tuturor 

si sa ne ajute sa manifestam Hristosul pe care-l purtam in suflete.

Hristos a Inviat! aratandu-ne astfel adevarata conditie de OM,

la care fiecare putem ajunge prin manifestarea IUBIRII.

Sarbatori fericite si binecuvantate!

SCHIMBAREA

Voi începe acest articol cu un vechi proverb românesc, şi anume „ Pică pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă”. Vă veţi da seama citind în continuare, la ce se referă, sau la ce am adaptat acest proverb. Înainte de anul 2000 foarte mulţi oameni aşteptau „sfârşitul lumii” sau „apocalipsa”. „Umblau” fel şi fel de istorioare, fel şi fel de „profeţi” apăruseră, care mai de care mai „convingător”, care ne spuneau cum va fi acel sfârşit al lumii şi ce ar fi trebuit să facem. Mai toţi spuneau că trebuie să ne schimbăm, că va veni Mântuitorul şi ne va judeca după faptele noastre. Mulţi oameni au înţeles mesajul, alţii s-au panicat, iar cei mai mulţi nu au făcut nimic. Iată-ne ajunşi şi în anul 2012 un an plin de semnificaţii apocaliptice. Dacă ar fi să luăm drept adevărate profeţiile mayaşe, în acest an, pe 21 decembrie calendarul mayaş se încheie şi odată cu acesta şi un ciclu evolutiv al planetei. Suntem astfel anunţaţi că începe un nou ciclu evolutiv al planetei, în nici un caz că va fi sfârşitul acestei lumi. Pentru unii, cu siguranţă va fi sfârşitul acestei lumi, dar acest lucru are loc zilnic. Zilnic, milioane de oameni mor pe întreaga planetă, adică trec în planul astral şi tot zilnic alte milioane se nasc, adică vin din planul astral. Şi acum, ca şi înainte de 2000 au apărut foarte multe informaţii cu privire la ce se va întâmpla în acest an. Şi oamenii ce fac? La fel ca şi atunci, mulţi oameni au înţeles mesajul şi ajută la producerea schimbării, alţii se panichează pentru că nu au înţeles ce trebuie să facă, iar cei mai mulţi nu fac nimic pentru că nu cred că trebuie să facă ceva, dar aşteaptă ca lumea să se schimbe. Celor din urmă le este dedicat acest articol şi proverbul cu care am început.