ORGOLIUL – poate fi definit pe scurt ca fiind supraestimarea
propriei persoane şi în acelaşi timp subestimarea celorlalte persoane din jur.
Altfel spus, orgoliosul se „suie” pe un „postament” şi îi priveşte pe cei din
jur cu mândrie şi, uneori, chiar cu dispreţ. Orgoliosul va afirma întotdeauna
că EL este singurul care deţine adevărul suprem, în orice domeniu, şi cheia
rezolvării oricărei probleme, în orice situaţie. Întotdeauna va avea ceva de
criticat la cei din jurul lui, lăudându-se în acelaşi timp cu realizările
„extraordinare” ale propriei persoane. Din acest motiv, şi datorită faptului că
nu-şi pot conştientiza propriile defecte ci numai pe ale celor din jurul lor, orgolioşii
nu vor putea lucra niciodată în echipă.
Din punct de vedere al evoluţiei spirituale, ORGOLIUL este o adevărată
piedică, sau poate fi un adevărat obstacol pentru că orgoliul este o „boală” a
sufletului. De obicei, orgolioşii sunt atei şi consideră că tot ceea ce au
reuşit să facă până în acel moment li se datorează doar lor, „inteligenţei” lor
native, excluzând în totalitate DIVINUL din viaţa lor şi din reuşitele
lor.
