ORGOLIUL - Un obstacol în calea evoluţiei spirituale

ORGOLIUL – poate fi definit pe scurt ca fiind supraestimarea propriei persoane şi în acelaşi timp subestimarea celorlalte persoane din jur. Altfel spus, orgoliosul se „suie” pe un „postament” şi îi priveşte pe cei din jur cu mândrie şi, uneori, chiar cu dispreţ. Orgoliosul va afirma întotdeauna că EL este singurul care deţine adevărul suprem, în orice domeniu, şi cheia rezolvării oricărei probleme, în orice situaţie. Întotdeauna va avea ceva de criticat la cei din jurul lui, lăudându-se în acelaşi timp cu realizările „extraordinare” ale propriei persoane. Din acest motiv, şi datorită faptului că nu-şi pot conştientiza propriile defecte ci numai pe ale celor din jurul lor, orgolioşii nu vor putea lucra niciodată în echipă.

Din punct de vedere al evoluţiei spirituale, ORGOLIUL este o adevărată piedică, sau poate fi un adevărat obstacol pentru că orgoliul este o „boală” a sufletului. De obicei, orgolioşii sunt atei şi consideră că tot ceea ce au reuşit să facă până în acel moment li se datorează doar lor, „inteligenţei” lor native, excluzând în totalitate DIVINUL din viaţa lor şi din reuşitele lor. 

Ei vor căuta mereu obţinerea de foloase materiale neinteresându-i dezvoltarea spirituală. Orgoliosul va avea întotdeauna o dorinţă foarte mare de înavuţire, şi va căuta să-şi satisfacă această dorinţă prin orice mijloace, neinteresându-l dacă-l va afecta pe fratele lui, pe părintele lui sau pe orice altă persoană. De exemplu, dacă fratele lui, sau un prieten îşi va construi o casă cu 4 camere, cu un etaj, etc. orgoliosul îşi va construi una cu 5 sau mai multe camere, mai mare decât a fratelui sau prietenului său, pentru că nu va suporta ca cineva cunoscut să fie mai presus de el. După cum se observă, orgoliul merge mână în mână cu avaria şi mândria, formând astfel un cerc vicios, malefic.

După cum afirmam mai sus, orgoliul este o boală, o stare patogenă care se manifestă la nivelul unui individ, dar, la fel de bine se poate manifesta la nivelul unei naţiuni. Manifestarea orgoliului la nivelul unei naţiuni, sau exacerbarea acestuia peste anumite limite, poate declanşa războaie sau conflicte regionale cu urmări foarte grave, de cele mai multe ori, imprevizibile. Fiind o stare patogenă, malefică, orgoliul poate atrage numai  energii malefice, din acest motiv, orgoliosul va refuza întotdeauna iubirea, altruismul celor care se oferă să-l ajute într-un fel sau altul, la un moment dat. O altă caracteristică este că orgolioşii nu pot ierta. Neiertarea este un mare obstacol în comunicare, din acest motiv despărţindu-se violent foarte multe familii, cu suferinţe foarte mari. În acelaşi timp, neiertarea provoacă întotdeauna probleme karmice, care, uneori, se rezolvă pe parcursul a mai multor întrupări, în funcţie de gravitatea lor şi de cât de repede sunt conştientizate. Deoarece orgoliul atrage numai energii negative, malefice, frecvenţa de vibraţie a persoanei care-l manifestă va scădea foarte mult, împiedicându-l pe acesta să evolueze, iar manifestarea pe timp îndelungat duce la involuţie.

Orgoliul este foarte periculos şi pentru aceia care sunt pe calea evoluţiei spirituale. Sunt mulţi cei care aleg calea evoluţiei spirituale, dar sunt destul de puţini cei care rămân pe această cale fermi, şi asta pentru că această cale a LUMINII ŞI IUBIRII are de o parte şi de alta viciile şi trăsăturile de caracter negative umane şi energiile lor malefice, care-l pândesc mereu pe cel care alege această cale, în speranţa că vor găsi momentul prielnic pentru a-l ademeni şi a-l „îmbăta” cu falsa „putere”,  pentru a-l întoarce de pe cale. Există oameni care aflându-se pe calea evoluţiei spirituale, în momentul în care ating un anumit nivel şi capătă anumite extrasensibilităţi, din cauză că au prea puţină fermitate şi manifestă prea puţin smerenia, încep să facă comparaţii între ei şi alţii ca ei dar mai puţin evoluaţi, după părerea lor, şi asta doar pentru a evidenţia că ei sunt mai „buni”, mai „evoluaţi”. În acel moment, fără să conştientizeze, un manifestat orgoliul, demonstrând astfel că nu sunt cu nimic mai evoluaţi decât cei cu care se compară, ci din contră.

Sigura scăpare din capcana orgoliului este manifestarea IUBIRII şi a SMERENIEI. Părintele Arsenie Boca, un sfânt printre sfinţi, afirmă foarte frumos în cartea „Omul, zidire de mare preţ” că: „Avem două conştiinţe paralele......Subliniem: „conştiinţa religioasă” şi „conştiinţa eului”. Adesea „conştinţa religioasă” apare ca întunecată, pentru că duşmana sa, „conştiinţa eului”, cu o forţă extremă o ţine în nemişcare............................

Pe „conştiinţa religioasă” se altoieşte smerenia, mama tuturor virtuţilor. Pe cealaltă, pe”conştiinţa eului”, însă, se grefează independenţa, neascultarea îndărătnică, trufia – căpetenia răutăţilor. Şi una şi alta au expresia lor exterioară văzută: una – dragostea ascultării desăvârşite, cealaltă – îndărătnicia şi toată răzvrătirea.

Focul, pârjolul acestui război, „nu-l stinge” decât smerenia, dulama lui Dumnezeu. Şi e mai bine a fi smerit, decât a şti ce e smerenia.”   

Cei care citiţi aceste rânduri şi aveţi puterea, tăria de caracter să recunoaşteţi că sunteţi orgolioşi, dar doriţi să vă schimbaţi, puteţi începe prin a face o listă cu cei cu care sunteţi certaţi şi nu vă puteţi împăca din cauza orgoliului, indiferent că sunt părinţii sau copiii voştri, prieteni, rude sau vecini, apoi, daţi-le pur şi simplu un telefon şi cereţi-le iertare, sau urcaţi-vă în maşină şi duceţi-vă la ei şi faceţi acest lucru. O să vă simţiţi minunat, pentru că energia malefică a orgoliului care vă ţinea încătuşat sufletul se va disipa, iar pacea şi liniştea iubirii îi va lua locul.

Continuaţi să gândiţi întotdeauna pozitiv benefic indiferent de ceea ce se petrece în jurul vostru şi încercaţi ca în tot ceea ce faceţi să manifestaţi IUBIREA. Dăruiţi IUBIRE şi LUMINĂ tuturor şi respectaţi viaţa sub toate formele ei. Respectaţi entitatea vie PLANETA PĂMÂNT şi dăruiţii mereu numai IUBIRE ŞI LUMINĂ.