vineri, 29 noiembrie 2013

SUFLETUL - SCÂNTEIA DIVINĂ - COMOARA NOASTRĂ NEPREŢUITĂ




Am tot vorbit despre curăţarea trupului, despre ridicarea frecvenţei de vibraţie a organismului, despre detoxifiere, pentru a conştientiza importanţa acestora în drumul nostru spre desăvârşire. Trebuie să privim trupul nostru ca pe un „templu”, ca pe o „casă” a Duhului Sfânt, ca pe o casă a lui Dumnezeu. Poate pare deplasată comparaţia, dar nu este deloc, pentru că dacă veţi sta şi veţi analiza, veţi observa cu uşurinţă că în fiecare dintre noi, Dumnezeu a pus o „Scânteie Divină”, o părticică din EL ÎNSUŞI, care este SUFLETUL, sau cum vreţi să-i spuneţi fiecare. El este cel care, la destrupare, se întoarce la SURSĂ, adică la Dumnezeu. De fiecare dintre noi depinde cât de aproape de Dumnezeu vom fi atunci când vom pleca din această lume. Trupul este doar o „locuinţă temporară” pentru suflet, acesta fiind unul din motivele pentru care trebuie să menţinem curat trupul, la o vibraţie cât mai aproape de cea a sufletului. Ca să vedeţi totuşi că nu eu sunt primul din cei care vă îndeamnă să mâncaţi sănătos, va redau un fragment din „Învăţăturile Părintelui Arsenie Boca”, care spune aşa: „Cine nu se leapădă de carne şi de grăsime, repede va fi încolţit de mânie şi de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului. Şi să vedeţi cum:
Mâncarea de carne, şi mai ales mâncată cu împingerea necurată a poftei, ca să se facă sânge are nevoie de fiere, care este o otravă – veninul nostru. Fierea aceasta topeşte carnea şi grăsimea, întocmai cum topeşte soda slănina, când fac femeile săpun. Fierea e o otravă tare.
Dacă sporeşte mâncarea de carne, sporeşte şi otrava, încât nu  mai încape în beşica ficatului, şi atunci simţi dureri la capătul pieptului, căci stă beşica să crape de plină. Fierea câtă nu încape, umblă prin sânge de sus în jos fără rost, şi, otravă cum e, atacă nervii, îi slăbeşte, şi de aici vine nerăbdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mânia. Din fierea care atacă nervii. Aici e cheia, de ce se supără unii aşa de uşor, din nimicuri, din fleacuri; să moară de supărare că le e plin sângele de fiere şi li se rup telefoanele – că aşa le zic eu la nervi – şi cea mai uşoară vorbă îi aprinde şi-i chinuie grozav; şi ei la rândul lor îi chinuie pe alţii.”
Iată deci, cum vede şi cum explică un om simplu, pe care eu şi nu numai eu ci o întreagă ţară îl consideră „Sfântul Ardealului”,  mâncarea de carne.
Curăţirea trupului are rolul ei, dar mai importantă decât aceasta este curăţirea sufletului şi menţinerea lui cât mai luminos. Dar ce „murdăresc” sufletul atât de tare încât se ajunge la îmbolnăvirea gravă sau mai puţin gravă a trupului şi implicit la suferinţe de tot felul? Iată câteva exemple: LĂCOMIA, IUBIREA DE BANI SAU AVERE, INVIDIA, URA, MÂNDRIA DEŞARTĂ, MÂNIA, LENEA, DESFRÂNAREA....... şi exemplele pot continua. Toate acestea şi încă multe altele ne pot îndemna la ceva mai grav cum ar fi, batjocorirea şi asuprirea părinţilor, asuprirea săracilor, a văduvelor, orfanilor, la certuri şi crime între fraţi, între copii şi părinţi, crime, violuri, furturi etc. Acestea şi multe altele „îmbolnăvesc şi murdăresc” sufletul, efectul fiind suferinţa trupului, boala, sărăcia... Foarte multă lume caută cauzele suferinţelor lor undeva în exterior, când ar trebui să le caute în interiorul lor, în gândurile, vorbele, intenţiile şi faptele lor. Tot Părintele Arsenie Boca spunea: „Căuta cineva „rădăcina durerilor” oamenilor şi voi s-o smulgă... Nu ştia că oamenii nu i-ar fi dat voie... pentru că oamenii nu umblă după o concepţie de viaţă a fericirilor, ci după una a plăcerilor.”  Dacă veţi privi în jurul vostru veţi vedea cât adevăr conţin aceste cuvinte. Majoritatea oamenilor sunt „prinşi” în lupta pentru existenţă, pentru a-şi asigura lui şi familiei un trai decent, îndestulat. Mulţi oameni însă depăşesc limita traiului decent acumulând averi foarte mari şi apoi luptă să le păstreze şi chiar să le mărească. Acest lucru nu este deloc grav atâta timp căt oamenii muncesc cinstit pentru bunăstarea lor şi a familiei lor. Problemele apar atunci când oamenii îşi „lipesc” sufletul de bani, de aur, de bogăţii, de avere, pentru că ar face orice să le păstreze şi chiar să acumuleze mai mult. Aşa apare suferinţa în viaţa oamenilor. Despre acest lucru, Părintele Arsenie Boca spunea: „ Ce se petrece că-i atâta haos şi neclaritate şi, de aici, atâta suferinţă şi răzvrătire? – Oamenii confundă fericirea cu plăcerea. Nu vor să facă deosebirea de natură, care este între ele. Una ţine de spirit, alta de simţuri. Între spirit şi trup e vrajbă, iar turma lui Epicur e imensă. Şi imensă e şi suferinţa.”  Unii oameni uită pe parcursul vieţii motivul pentru care s-au reântrupat, uită că sufletul, spiritul, este mai important decât trupul vremelnic pe care-l au şi se afundă în plăcerile vieţii materiale, trupeşti, fac fel şi fel de compromisuri şi greşeli, apoi se întreabă de ce suferă ei, copiii lor şi familiile acestora, pentru că greşelile lor nemărturisite prin taina spovedaniei şi neiertate de Dumnezeu prin preotul duhovnic, se vor transmite copiilor, iar aceştia vor suferi şi nu vor şti din ce cauză.  Tot Părintele Arsenie Boca spunea despre acest lucru: „ Tot ce gândim, vorbim şi facem se petrece în atotprezenţa lui Dumnezeu, Care le înseamnă în contul nostru, în două locuri: în Cartea Sa – Cartea Vieţii – şi în cartea noastră, codul genetic.”... „ Fiecare om să caute rădăcina răului în trecutul său şi în cel al familiei sale şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin Sfintele Taine, cu post şi rugăciune, se poate vindeca.”
 Vedeţi deci cât de importantă este curăţirea sufletului de toată „murdăria” pe care zilnic o atragem prin gând, cuvânt şi faptă? Puţini oameni conştientizează acest lucru, şi ne minunăm de ce sunt atât de mulţi oameni bolnavi şi de ce mor din ce în ce mai mulţi oameni tineri, până în 45 de ani,  ne minunăm de ce se nasc foarte mulţi copii bolnavi de boli grave, incurabile, ne minunăm de violenţa fenomenelor naturale care sunt din ce în ce mai dese, ne minunăm, dar nu vrem să acceptăm că noi înşine am produs şi producem toate aceste suferinţe, prin gândirea noastră negativă, distructivă, prin comportamentul nostru egoist, plin de invidie, ură şi venin, la adresa semenilor noştri. Gonind în viaţa asta după averi, bogaţii, plăceri de tot felul, după funcţii importante care ne dau impresia, falsă de altfel, că facem parte din „lumea bună”, din elita intelectuală, am uitat că toţi suntem oameni, că toţi ne-am născut la fel şi nu va conta cât de bogaţi, material vorbind, vom fi când vom muri, am uitat să fim oameni, am uitat să iubim oamenii, am uitat să vedem frumuseţea oamenilor şi a naturii care ne înconjoară, am uitat să ne bucurăm de râsetul unui copil inocent. Priviţi în jurul vostru şi spuneţi ce vedeţi? Cu ce fel de informaţii sunteţi bombardaţi zilnic prin toate mijloacele de comunicare? Ce preocupări au oamenii la care vă uitaţi? Care este expresia feţei lor? Sunt veseli sau merg îngânduraţi adanciţi în probleme? Partea bună este că Dumnezeu nu crează probleme,  ci le rezolvă; problemele le creăm noi singuri, iar când dăm de greu şi începe suferinţa, alergăm repede la Dumnezeul pe care până atunci L-am ignorat  sau L-am uitat. Despre aceasta, Părintele Arsenie Boca spunea: „Toată vigoarea tinereţii o dă cui nu trebuie, iar bătrâneţea hârbuită umblă să o dea lui Dumnezeu.”.
Trebuie să conştientizăm că SUFLETUL este comoara noastră nestemată, iar locuinţa LUI în această lume, este trupul omului. Este datoria noastră să ne menţinem trupul curat, fără toxine, dar, pentru a-l feri de boli şi suferinţe trebuie să avem grijă de SUFLETUL nostru, pentru că orice boală, orice suferintă, se produce mai întâi în sufletul nostru, apoi apare în trup. Dacii, strămoşii noştri, ştiau acest lucru, şi pentru orice boală sau suferinţă tratau mai întâi sufletul apoi trupul, sau pe amândouă în acelaşi timp. Sunt mai multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru a avea un suflet luminos şi curat. Acestea ar fi câteva din ele la îndemâna oricui:
-         facerea de fapte bune;
-         postul;
-         rugăciunea;
-         spovedania şi cuminecarea (pentru cei cărora le permite religia aceste lucruri);
-         milostenia sau ajutorarea celor ce sunt în situaţii grele;
-         abandonarea oricăror trăsături de caracter şi personalitate negative;
-         manifestarea iubirii faţă de toată Creaţia Divină, în tot timpul;
-         manifestarea Credinţei în Dumnezeu, atât  în familie cât şi în societate.
Desprea aceasta, Părintele Arsenie Boca spunea: „Întovărăşiţi-vă ştiinţa cu osteneala purificării trupeşti şi sufleteşti. Dacă tu crezi şi lucrezi ceea ce spui, cu aceasta vei birui şi vei răspândi lumină în jurul tău”.
 Am ţinut să citez foarte mult din „Învăţăturile Părintelui Arsenie Boca” ca un omagiu şi ca semn de respect profund adus unui Sfânt care a trăit în zilele noastre şi de la a cărui plecare la Dumnezeu s-au împlinit ieri, 28 noiembrie, 24 de ani. Cât a trăit, a fost un real ajutor pentru toţi cei care veneau la el, şi a luptat din răsputeri pentru trezirea neamului românesc la o viaţă creştină.
Haideţi să-i urmăm cu toţii sfaturile Sfântului Părinte Arsenie Boca şi împreună să-i realizăm visul de trezire a neamului românesc la o viaţă creştină. Toate celelalte neamuri ale pământului cu siguranţă ne vor urma când vor vedea ce minuni pot face IUBIREA, CREDINŢA şi LUMINA DIN SUFLETE. Aprindeţi deci LUMINA SUFLETELOR voastre şi răspândiţi-o în jurul vostru. Minunile nu vor întârzia să apară. CREDEŢI ÎN DUMNEZEU, indiferent cum îi spuneţi fiecare!!!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu