Existenţa pelasgilor antici consemnează pe un rege bărbat, numit Zalmoxa.
Numele ni-l arată ca fiind un slujitor
al lui Zalmocsis, menţionat la jumătatea mileniului al II-lea. (1400 î.
d. H.), mare legislator.
Scriitorul Iamblicus (33 d.e.n. Fontes I pag. 19) adaugă că Zalmoxa-tracul , “le-a întocmit legile” şi “le-a scris”.
Credem că acesta a reconsiderat aceste legi, în raport cu cerinţele
timpului, rescriindu-le, aşa cum, de fapt, a făcut şi Deceneu.
La începuturi în adâncul vremii, Belaginele au fost impuse prin constrângeri şi cu ajutorul vestalelor ştiutoare de carte.
Deceneu, Marele Iniţiat şi Rege al
dacilor, preocupat de cultivarea supuşilor săi, cum spune şi Herodot, a
transcris aceste legi şi ele se păstrează până astăzi sub numele de
BELAGINE” (Fontes II p.416-417), şi tot el este cel ce a simţit nevoia
să revizuiască şi să impună mai cu hotărâre, actualizând, legile vechi.
Codul după care trăiau, în urmă cu mii de ani, pelasgii, înaintaşii daco-românilor…
1. Dincolo de curgerea timpului si de
cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si
prin care fiinteaza toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea
Sa, golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt
picioarele Sale, nicaieri si peste tot este mijlocul Sau, iar chipul Sau
este lumina. Nimic nu este faptuit fara de lumina si tot ce vine din
lumina prinde viata si ia faptura.
2. Precum fulgerul aduce lumina si din
lumina tunetul si focul ce se revarsa, asa este si gandul omului, el
trece in vorba omului si apoi in fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci
pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un tunet. Lumina
omului este gandul sau si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina
prinde putere prin cuvant, iar vointa omului aprinde focul prin care se
faptuiesc toate cele ce sunt in jurul sau.
3. Fii ca muntele cel semet si ridica a
ta lumina mai presus de cele ce te inconjoara. Nu uita ca aceiasi pasi
ii faci in varful muntelui ca si in josul sau, acelasi aer este sus ca
si jos, la fel creste copacul in varf de munte ca si in josul sau, la
fel lumineaza soarele piscul cel semet ca si pamantul cel neted.
4. Fii cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de nimic. Creanga prea plina de rod este mai repede franta de vant, samanta prea adanca nu razbate si prea multa apa ii stinge suflarea.
5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu
cat este mai inalt, cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant,
caci din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu cat te ridici mai
mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este
aceeasi cu masura coborarii.
6. Puterea omului incepe cu vorba
nerostita, ea este asemeni semintei care incolteste, nici nu se vede
cand prinde suflare de viata. Lumina semintei este cea care o ridica,
pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o
imbraca cu tarie.
7. Priveste raul si ia aminte la
invatatura sa. La inceput este doar un firicel de apa, dar creste tot
mai mare, caci vine de la ce este mai mare si lucrurile asa trebuiesc
implinite, prin firea lor. Asemenea este si gandul cel bun si drept
randuit, el isi face loc printre pietre si stanci, nu tine seama de
nimic, isi urmeaza drumul si nimic nu-i sta in cale. Apa cu apa se
aduna, iar impreuna puterea este si mai mare.
8. Ia seama de taina aceasta si nu o
uita, acel firicel de apa stie unde va ajunge, caci una este cu pamantul
si toate cele ce-i vin in cale nu il pot opri pana la sfarsit. Astfel
sa iei seama la gandul tau unde trebuie sa ajunga si vei vedea ca nimic
nu sta in calea sa . Sa-ti fie gandul limpede pana la sfarsit; multe se
vor ivi in calea sa, caci firea lucrurilor din jur este miscatoare
asemeni apelor. Apa cu apa se intalnesc, pamant cu pamant si munte cu
munte.
9. Ia seama la gandul cel rau,
fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se duca precum a venit, caci
te-ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de
neadevar; sunt ca pulberea campului ce-ti acopera ochii, ca plasa
paianjenului pentru mintea si sufletul tau. Ele te indeamna la trufie,
inselaciune, hotie si varsare de sange, iar roadele lor sunt rusinea,
neputinta, saracia,boala, amaraciunea si moartea.
10. Nu judeca oamenii dupa greutatea
lor, dupa puterea lor, dupa averea lor, dupa frumusetea lor sau dupa
ravna lor, caci si unul si altul a lasat din ceva pentru a creste in
altceva. Cel bogat este sarac in liniste, cel tare este slab pentru
altul si cel slab are taria lui ascunsa. Cum firea lucrurilor este
miscatoare, asemeni este si omul. Ce da valoare unei unelte, trebuinta
sau frumusetea? Duce un om mai mult decat boul? E mai bogat vreunul ca
pamantul? Doar cunoasterea si intelepciunea il ridica pe om peste
dobitoace. Si degeaba ai cunoastere, daca ea nu este lamurita de vreme.
11. Fierul inrosit a fost rece si se va
raci iarasi; Vasul a fost pamant si va fi iarasi pamant; Pamantul ce-a
fost sterp acum este pamant roditor si se va starpi iarasi peste vremi.
Ravna omului face schimbatoare toate acestea. Dar ravna ii intoarce
bucuria in tristete si linistea in neliniste. Fierul si focul ajuta
omul, dar il si vatama. Si aceeasi ravna il indeamna a merge pe carari
nestiute si nebatute de ceilalti dinaintea lui. Tot ravna il indeamna la
strangere de averi, la marirea puterii si a se masura cu altii.
Fereste-te de a te masura cu altul, caci trufia de aici se naste; ea te
va cobori mai jos de dobitoace si te va desparti de fratele si de
vlastarul tau.
12. Neinteleptul este manat de ravna,
dar inteleptul incaleca ravna. Neinteleptul sufera cand ravna il duce la
pierdere si la cadere, dar inteleptul intotdeauna gaseste castigul in
pierdere si inaltarea in cadere.
13. Trufia raceste iubirea inimii si o
face in dusmanie si nu exista dobitoc mai josnic decat omul care nu mai
are iubire in inima sa. Caci iubirea este cea dintai putere si chipul ei
este lumina. Ia seama ca nu cumva gandul tau sa se impresoare cu
trufia, caci mai jos de dobitoace vei ajunge.
14. Gandul bun si vorba inteleapta iti
pot potoli necazul, iti pot racori inima, dar nu te vindeca, pentru ca
omul sufera dupa cum trufia a crescut in el, caci suferinta este umbra
trufiei.
15. Nu iti lega sufletul de nimic
lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, caci ele asa cum
vin, asa pleaca. Dupa orice zi vine si noaptea si dupa iarna vine
primavara, caci asa este randuit si asa este firea lucrurilor. Toate
cele ce se vad, se nasc, cresc si apoi se intorc de unde au plecat. Doar
firea lucrurilor ramane pururi, iar aceasta are nenumarate si
nesfarsite ramuri si, asemenea izvoarelor mintii si sufletului tau, ele
nu se arata la vedere. Caci o suflare si un foc fac sa creasca toate
cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace si oameni – si din aceeasi
vatra vin si catre aceeasi vatra se intorc si vatra aceasta este
pururea.
16. Precum copacul cel falnic creste
langa cel mic, fara a-i face rau, asa sa fiti intre voi, cel mare sa nu
loveasca pe cel mic si nici sa-i amarasca sufletul, caci va avea datorie
mare de dat, la fel ca si hotul. Arunca un lemn pe rau si mai multe vor
veni din susul sau catre tine. Adu-i multumire semenului tau, adu-i
lumina pe chip si in suflet, iar toate acestea le vei gasi mai tarziu,
inflorite in inima ta.
17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe
amagitoare ceea ce nu este al tau, caci cel ce priveste prin ochii tai
este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina
aceasta.
18. Nu grabi nici o lucrare caci trasul
de ramuri loveste inapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt
este greu de luat si gustul e neplacut. Nu te grabi deci sa aduni ce
este inainte de vreme, caci iti va amari sufletul. Cum creste cadrul,
asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si ispita.
19. Ramai mereu in racoarea sufletului
tau, dar daca mania se aprinde in tine, ia seama ca nu cumva sa treaca
de vorba ta. Mania vine din teama si nu a locuit dintru inceput in inima
ta; Daca nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia
inchide poarta intelepciunii, iar cel trufas se pune singur langa
dobitoace. Intelepciunea este mai pretuita decat toate cele ce se vad cu
ochii, ea este aurul mintii si sufletului tau si este rodul cunoasterii
udata de vreme.
20. Nu-ti amari sufletul cand simti
durerea si neputinta, ci mai degraba cauta sa te folosesti de ele pentru
indreptare, caci in rod ai si samanta. Nu se poate ca o samanta buna sa
dea rod rau. Lacomia intotdeauna duce la pierdere, furtul intotdeauna
duce la boala, gandurile sterpe intotdeauna duc spre ratacire, mania
intotdeauna loveste inapoi, rautatea si neadevarul intotdeauna aduc
neputinta, trufia intotdeauna aduce suferinta.
21. Mergi la izvor cand sufletul ti-e
aprins, scormoneste in apa limpede si asteapta pana ce devine iarasi
curata. Asa se va duce si aprinderea sufletului tau, precum tulburarea
aceea.
22. Ia bine seama la taina semintei.
Asemeni ei este gandul tau, si cum samanta nu se poate fara coaja, asa
este si gandul cel rodnic al omului. Coaja gandului rodnic este vointa,
iar fara vointa,gandul se usuca si nu foloseste la nimic. Dar puterea
este in rabdarea semintei, iar vointa si rabdarea fac mladita firava sa
razbata pamantul tare.
23. In vremea lucrului tau,
inveseleste-ti inima la vederea lucrarii tale, inainte de terminarea ei,
caci precum fructul isi anunta venirea cu o floare, tot asa fapta
omului este vazuta de cel cu mintea si simtirea limpede, inainte de a fi
terminata.
24. Ia bine seama la cauza omului sarac,
dar si la cauza omului grabnic avut, caci nici una nici alta nu sunt
firesti. Omul sarac are multe ganduri desarte si le schimba de la o zi
la alta, vorbeste mult si lenea i-a invelit bratele si picioarele. Cel
grabnic avut ori e hot si inselator, ori vede mai bine necazul altuia si
cauta a-l amagi, iar de acolo isi trage grabnica avutie.
25. Fii bland si rabdator cu cei de
langa tine, caci asa cum te porti tu cu ei, asa se poarta si altii cu
tine, caci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare
este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din
aceeasi lumina cu cea care se vede prin ochii tai.
26. Unde este taria omului acolo ii este
si slabiciunea, ceea ce-l ridica il si coboara; ramai in limpezimea
mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este
deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este
deasupra celui tare, cel bland este deasupra celui aprig. Limpede sa-ti
fie mintea si simtirea, si ia seama de toate acestea.
27. Taria muntelui vine din rabdarea sa,
din linistea sa, stanca ii este numai invelitoare. Dar taria lui este
incercata de vant, de apa cea lina. Ia-ti puterea din rabdare si din
liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea gandului tau, caci nu
tulburarea izvorului roade stanca, ci limpezimea sa.
28. Lucrarea facuta din teama nu are
viata lunga si taria ei este asemeni unei revarsari de ape care tine
putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de-afara, dar este
chemata de teama lor, insa teama vine prin necunoastere, iar
necunoasterea prinde putere prin neadevar, lene si trufie.
29. Soarbe cunoasterea de la cei cu
barba alba si nerosita de vin si lasa vremea sa o imbrace cu
intelepciune. Nu privi la trupul lor slabit si garbovit, caci toate
acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea
intelepciunii.
30. Multumeste-i pamantului pentru toate
cele ce-ti ofera, multumeste-i cerului pentru ploaia care iti hraneste
pamantul, multumeste-i soarelui pentru caldura si lumina casei tale si a
pamantului tau, multumeste-i lunii pentru linistea somnului tau,
multumeste-le stelelor ca vegheaza asupra somnului tau, multumeste-i
muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste-i padurii
pentru tot ce iei de acolo, multumeste-i izvorului pentru apa ce-o bei,
multumeste-i copacului pentru lucrarile ce-ti arata, multumeste-i
omului bun ce-ti aduce bucurie si zambet pe chip.
31. Precum iarba buna creste cu iarba
rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama ca purtarea lor cea rea este
semanata si crescuta din teama si neputinte, iar trufia este
invelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu cauta a-i indrepta din
vorbe si mustrare, caci apasarea pe rana nu o vindeca. Oare iarba aceea
este rea doar pentru ca este amara pantecului tau? Asa este si cu omul,
de vei vrea sa-l indrepti, adu-i pentru inceput gandul si simtirea la ce
este placut atat omului bun, cat si omului rau. Unul vede roata
plecand, iar altul vede aceeasi roata venind. Cine vede mai bine ?
32. Doar cel inteleptit poate vedea
limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, caci cel
inteleptit a fost odata si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare
l-au facut sa tina seama de alcatuirea fiintei sale. A fugit de roadele
sale amare in varful muntelui si acolo nu a scapat de ele, a fugit in
mijlocul padurii si iata ca roadele erau cu el, apoi a privit inlauntrul
sau si iata ca roadele sale amare aveau radacini in mintea si simtirea
poftelor sale.
33. Este o floare mai frumoasa decat
cealalta? Este un izvor mai limpede decat altul? Este un fir de iarba
mai presus decat altul? Fiecare are taria, frumusetea si priceperea lui.
Este in firea lucrurilor ca padurea sa aiba felurite soiuri de copaci,
de iarba, de flori si dobitoace. Nu seamana un deget cu altul de la
aceeasi mana, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este marul
mai intelept decat prunul sau parul ? Este mana stanga mai buna ca
dreapta ? Altfel vede ochiul stang de cel drept? Cele de sus isi au
rostul lor si cele de jos isi au rostul lor, cele mari isi au rostul lor
si cele mici isi au rostul lor, cele repezi isi au rostul lor si cele
incete isi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele
ce vin isi vor avea rostul lor.
34. Neputinta vine dupa rautate si
neadevar, caci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi,
dar ia seama ca lumina sufletului tau si al celui de langa tine are
aceeasi vatra si ramane fara umbra. Vezi ce tulbura necontenit izvoarele
mintii si sufletului aproapelui tau. Adu-i linistea in suflet si
limpezimea in minte si batranetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si
taria ta nu vor slabi si te vei intoarce de unde ai venit, satul de
caldura urmasilor tai.
35. Intotdeauna va fi cineva dedesubtul
tau si intotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul
tau sa te uiti cu iubire si nu cu trufie caci acolo iti sunt radacinile,
iar la cele ce sunt deasupra ta sa te uiti cu privirea de prunc si fara
teama.
36. Cele tari, cele slabe si cele
nevazute sunt cele ce alcatuiesc lumea si toate acestea le gasesti in om
si toate alcatuiesc un intreg. Nu este nimic care sa fie afara si sa nu
fie si inauntru. Ia seama la toate acestea cand iti apleci privirea
inauntrul tau si vei gasi toata intelepciunea zeilor ascunsa in
nevazutul fiintei tale. Zeii au luat seama inaintea omului de aceasta
intelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.
37. Ia aminte ca bataia inimii, curgerea
sangelui prin vine, vindecarea ranilor, frumusetea ochilor si minunatia
alcatuirii trupului sunt facute prin puterea si suflarea Focului cel
Viu si Vesnic care este in fiecare si al carui chip se arata in lumina.
Dar nu uita ca trupul este doar o farama din putinul care se vede…
38. Curatenia trupului si desfatarea sa
prin simturi te pun doar putin mai sus de dobitoace, caci nu un sunet
placut te ridica, nici o duioasa atingere, nici un gust placut, nici o
mireasma imbatatoare si nici o bucurie a ochilor. Caci unde este
caldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este
placutul apare si neplacutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar
unde este ras, si plansul pandeste.
39. Iata dar calea de inceput:
cumpatarea in toate cele ce faci, ascultarea de batrani si de cei
intelepti, harnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevar si de
vorbele desarte, ferirea de cearta si de manie, buna purtare intre
semeni. Dimineata sa te trezesti cu ele, ziua sa le porti mereu in
minte, seara sa le ai cu tine in somn si astfel supararea, lipsa,
amaraciunea, neputinta, boala si rautatea altora nu se vor atinge de
tine.
40. Dincolo de acestea se afla iubirea,
vointa, curajul, rabdarea, modestia si ele ridica omul cu adevarat.
Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea
ta urmeaza calea zeilor, dar ingroparea lor te arunca mai jos de
dobitoace. Doar prin ele primesti adevarata cunoastere si intelepciune,
adevarata putere, adevarata bucurie, adevarata bogatie, rodnica si
trainica lucrare.
41. Dar iata ca unde este iubirea poate
aparea si ura, unde este vointa poate aparea si delasarea, unde este
curajul poate aparea si frica, unde este rabdarea, poate aparea si graba
si unde este modestia poate aparea si trufia. Caci miscatoare sunt si
cele ce se vad si cele ce nu se vad din fiinta omului. Dar toate acestea
sunt ale celui ce simte, iar peste el se afla cel ce gandeste si acesta
este cel ce vede miscarea in nemiscare, este cel care dincolo de toate
aceste virtuti se desfata in cunoasterea si linistea ce intrece orice
bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.
42. Cel tulburat vede binele ca bine si
raul ca rau, este atras de una si fuge de cealalta, dar inteleptul vede
si frumosul si uratul, simte si frigul si caldura si finetea si
asprimea, aude si placutul si neplacutul, gusta si dulcele si amarul,
simte si mireasma si duhoarea si nu face judecata intre ele. El vede
deslusit ca firea lucrurilor este in toate, caci frumosul din urat se
trage si uratul din frumos, dulcele a fost amar la inceput si se va face
iarasi amar, placutul se naste din neplacut si neplacutul din placut.
Si toate acestea lumineaza sufletul inteleptului pentru ca cele bune si
placute hranesc si bucura trupul si simturile sale, iar cele neplacute
neinteleptului hranesc mintea si intelepciunea sa, caci vede innoirea
lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.
43. Nu este usoara cararea zeilor, dar
nu uita nici o clipa ca omul poate cuprinde in iubirea sa mai mult decat
poate cuprinde in ura sa, caldura se ridica mai mult decat poate cobori
frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decat cel ce este dedesubt,
usorul se intinde mai mult decat se intinde greul, lumina razbate mai
mult decat poate razbate intunericul, puterea care uneste este mai mare
decat puterea care desparte.
44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc;
cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct
se sprijina; nevazutul si vazutul acelasi loc ocupa; toate cele mari
stau ascunse in cele mici, iar aici este o mare taina a firii; mare
printre intelepti este cel ce o pricepe.
45. Inteleptul uneste pe cel ce vede cu
cel ce gandeste, cel ce simte cu cel ce face, dar neinteleptul ii
desparte. Deschide-ti bine ochii, caci cel ce face, cel ce simte si cel
ce gandeste sunt asemeni norilor care vin si pleaca, dar cel ce vede
prin ochii tai este vesnic si lumina sa este fara umbra. El este dincolo
de viata si moarte, dincolo de bine si rau, dincolo de frumos si urat,
dincolo de curgerea timpului.
Mai multe explicatii si referinte despre aceste legi:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu