Am tot vorbit
despre curăţarea trupului, despre ridicarea frecvenţei de vibraţie a
organismului, despre detoxifiere, pentru a conştientiza importanţa acestora în
drumul nostru spre desăvârşire. Trebuie să privim trupul nostru ca pe un
„templu”, ca pe o „casă” a Duhului Sfânt, ca pe o casă a lui Dumnezeu. Poate
pare deplasată comparaţia, dar nu este deloc, pentru că dacă veţi sta şi veţi
analiza, veţi observa cu uşurinţă că în fiecare dintre noi, Dumnezeu a pus o
„Scânteie Divină”, o părticică din EL ÎNSUŞI, care este SUFLETUL, sau cum vreţi
să-i spuneţi fiecare. El este cel care, la destrupare, se întoarce la SURSĂ,
adică la Dumnezeu. De fiecare dintre noi depinde cât de aproape de Dumnezeu vom
fi atunci când vom pleca din această lume. Trupul este doar o „locuinţă
temporară” pentru suflet, acesta fiind unul din motivele pentru care trebuie să
menţinem curat trupul, la o vibraţie cât mai aproape de cea a sufletului. Ca să
vedeţi totuşi că nu eu sunt primul din cei care vă îndeamnă să mâncaţi sănătos,
va redau un fragment din „Învăţăturile Părintelui Arsenie Boca”, care spune
aşa: „Cine nu se leapădă de carne şi de grăsime, repede va fi încolţit de mânie
şi de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului. Şi să vedeţi
cum:
Mâncarea de
carne, şi mai ales mâncată cu împingerea necurată a poftei, ca să se facă sânge
are nevoie de fiere, care este o otravă – veninul nostru. Fierea aceasta
topeşte carnea şi grăsimea, întocmai cum topeşte soda slănina, când fac femeile
săpun. Fierea e o otravă tare.
Dacă sporeşte
mâncarea de carne, sporeşte şi otrava, încât nu
mai încape în beşica ficatului, şi atunci simţi dureri la capătul
pieptului, căci stă beşica să crape de plină. Fierea câtă nu încape, umblă prin
sânge de sus în jos fără rost, şi, otravă cum e, atacă nervii, îi slăbeşte, şi
de aici vine nerăbdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mânia. Din fierea
care atacă nervii. Aici e cheia, de ce se supără unii aşa de uşor, din
nimicuri, din fleacuri; să moară de supărare că le e plin sângele de fiere şi li
se rup telefoanele – că aşa le zic eu la nervi – şi cea mai uşoară vorbă îi
aprinde şi-i chinuie grozav; şi ei la rândul lor îi chinuie pe alţii.”
Iată deci, cum
vede şi cum explică un om simplu, pe care eu şi nu numai eu ci o întreagă ţară îl
consideră „Sfântul Ardealului”, mâncarea
de carne.
Curăţirea
trupului are rolul ei, dar mai importantă decât aceasta este curăţirea
sufletului şi menţinerea lui cât mai luminos. Dar ce „murdăresc” sufletul atât
de tare încât se ajunge la îmbolnăvirea gravă sau mai puţin gravă a trupului şi
implicit la suferinţe de tot felul? Iată câteva exemple: LĂCOMIA, IUBIREA DE
BANI SAU AVERE, INVIDIA, URA, MÂNDRIA DEŞARTĂ, MÂNIA, LENEA, DESFRÂNAREA.......
şi exemplele pot continua. Toate acestea şi încă multe altele ne pot îndemna la
ceva mai grav cum ar fi, batjocorirea şi asuprirea părinţilor, asuprirea
săracilor, a văduvelor, orfanilor, la certuri şi crime între fraţi, între copii
şi părinţi, crime, violuri, furturi etc. Acestea şi multe altele „îmbolnăvesc
şi murdăresc” sufletul, efectul fiind suferinţa trupului, boala, sărăcia...
Foarte multă lume caută cauzele suferinţelor lor undeva în exterior, când ar
trebui să le caute în interiorul lor, în gândurile, vorbele, intenţiile şi
faptele lor. Tot Părintele Arsenie Boca spunea: „Căuta cineva „rădăcina
durerilor” oamenilor şi voi s-o smulgă... Nu ştia că oamenii nu i-ar fi
dat voie... pentru că oamenii nu umblă după o concepţie de viaţă a fericirilor, ci
după una a plăcerilor.” Dacă veţi privi în jurul vostru veţi vedea
cât adevăr conţin aceste cuvinte. Majoritatea oamenilor sunt „prinşi” în lupta
pentru existenţă, pentru a-şi asigura lui şi familiei un trai decent,
îndestulat. Mulţi oameni însă depăşesc limita traiului decent acumulând averi
foarte mari şi apoi luptă să le păstreze şi chiar să le mărească. Acest lucru
nu este deloc grav atâta timp căt oamenii muncesc cinstit pentru bunăstarea lor
şi a familiei lor. Problemele apar atunci când oamenii îşi „lipesc” sufletul de
bani, de aur, de bogăţii, de avere, pentru că ar face orice să le păstreze şi
chiar să acumuleze mai mult. Aşa apare suferinţa în viaţa oamenilor. Despre
acest lucru, Părintele Arsenie Boca spunea: „ Ce se petrece că-i atâta haos şi
neclaritate şi, de aici, atâta suferinţă şi răzvrătire? – Oamenii confundă fericirea
cu plăcerea. Nu vor să facă deosebirea de natură, care este între ele. Una ţine
de spirit, alta de simţuri. Între spirit şi trup e vrajbă, iar turma lui Epicur
e imensă. Şi imensă e şi suferinţa.”
Unii oameni uită pe parcursul vieţii motivul pentru care s-au
reântrupat, uită că sufletul, spiritul, este mai important decât trupul
vremelnic pe care-l au şi se afundă în plăcerile vieţii materiale, trupeşti,
fac fel şi fel de compromisuri şi greşeli, apoi se întreabă de ce suferă ei, copiii
lor şi familiile acestora, pentru că greşelile lor nemărturisite prin taina
spovedaniei şi neiertate de Dumnezeu prin preotul duhovnic, se vor transmite
copiilor, iar aceştia vor suferi şi nu vor şti din ce cauză. Tot Părintele Arsenie Boca spunea despre
acest lucru: „ Tot ce gândim, vorbim şi facem se petrece în atotprezenţa lui
Dumnezeu, Care le înseamnă în contul nostru, în două locuri: în Cartea Sa –
Cartea Vieţii – şi în cartea noastră, codul genetic.”... „ Fiecare om să caute
rădăcina răului în trecutul său şi în cel al familiei sale şi, cu ajutorul lui
Dumnezeu, prin Sfintele Taine, cu post şi rugăciune, se poate vindeca.”
Vedeţi deci cât de importantă este curăţirea
sufletului de toată „murdăria” pe care zilnic o atragem prin gând, cuvânt şi
faptă? Puţini oameni conştientizează acest lucru, şi ne minunăm de ce sunt atât
de mulţi oameni bolnavi şi de ce mor din ce în ce mai mulţi oameni tineri, până
în 45 de ani, ne minunăm de ce se nasc
foarte mulţi copii bolnavi de boli grave, incurabile, ne minunăm de violenţa
fenomenelor naturale care sunt din ce în ce mai dese, ne minunăm, dar nu vrem
să acceptăm că noi înşine am produs şi producem toate aceste suferinţe, prin gândirea
noastră negativă, distructivă, prin comportamentul nostru egoist, plin de
invidie, ură şi venin, la adresa semenilor noştri. Gonind în viaţa asta după
averi, bogaţii, plăceri de tot felul, după funcţii importante care ne dau
impresia, falsă de altfel, că facem parte din „lumea bună”, din elita
intelectuală, am uitat că toţi suntem oameni, că toţi ne-am născut la fel şi nu
va conta cât de bogaţi, material vorbind, vom fi când vom muri, am uitat să fim
oameni, am uitat să iubim oamenii, am uitat să vedem frumuseţea oamenilor şi a
naturii care ne înconjoară, am uitat să ne bucurăm de râsetul unui copil
inocent. Priviţi în jurul vostru şi spuneţi ce vedeţi? Cu ce fel de informaţii
sunteţi bombardaţi zilnic prin toate mijloacele de comunicare? Ce preocupări au
oamenii la care vă uitaţi? Care este expresia feţei lor? Sunt veseli sau merg
îngânduraţi adanciţi în probleme? Partea bună este că Dumnezeu nu crează
probleme, ci le rezolvă; problemele le
creăm noi singuri, iar când dăm de greu şi începe suferinţa, alergăm repede la
Dumnezeul pe care până atunci L-am ignorat
sau L-am uitat. Despre aceasta, Părintele Arsenie Boca spunea: „Toată
vigoarea tinereţii o dă cui nu trebuie, iar bătrâneţea hârbuită umblă să o dea
lui Dumnezeu.”.
Trebuie să
conştientizăm că SUFLETUL este comoara noastră nestemată, iar locuinţa LUI în
această lume, este trupul omului. Este datoria noastră să ne menţinem trupul
curat, fără toxine, dar, pentru a-l feri de boli şi suferinţe trebuie să avem
grijă de SUFLETUL nostru, pentru că orice boală, orice suferintă, se produce
mai întâi în sufletul nostru, apoi apare în trup. Dacii, strămoşii noştri,
ştiau acest lucru, şi pentru orice boală sau suferinţă tratau mai întâi
sufletul apoi trupul, sau pe amândouă în acelaşi timp. Sunt mai multe lucruri
pe care trebuie să le facem pentru a avea un suflet luminos şi curat. Acestea
ar fi câteva din ele la îndemâna oricui:
-
facerea de fapte bune;
-
postul;
-
rugăciunea;
-
spovedania şi cuminecarea (pentru cei
cărora le permite religia aceste lucruri);
-
milostenia sau ajutorarea celor ce
sunt în situaţii grele;
-
abandonarea oricăror trăsături de
caracter şi personalitate negative;
-
manifestarea iubirii faţă de toată
Creaţia Divină, în tot timpul;
-
manifestarea Credinţei în Dumnezeu,
atât în familie cât şi în societate.
Desprea
aceasta, Părintele Arsenie Boca spunea: „Întovărăşiţi-vă ştiinţa cu osteneala
purificării trupeşti şi sufleteşti. Dacă tu crezi şi lucrezi ceea ce spui, cu
aceasta vei birui şi vei răspândi lumină în jurul tău”.
Am ţinut să citez foarte mult din
„Învăţăturile Părintelui Arsenie Boca” ca un omagiu şi ca semn de respect
profund adus unui Sfânt care a trăit în zilele noastre şi de la a cărui plecare
la Dumnezeu s-au împlinit ieri, 28 noiembrie, 24 de ani. Cât a trăit, a fost un
real ajutor pentru toţi cei care veneau la el, şi a luptat din răsputeri pentru
trezirea neamului românesc la o viaţă creştină.
Haideţi să-i
urmăm cu toţii sfaturile Sfântului Părinte Arsenie Boca şi împreună să-i
realizăm visul de trezire a neamului românesc la o viaţă creştină. Toate
celelalte neamuri ale pământului cu siguranţă ne vor urma când vor vedea ce
minuni pot face IUBIREA, CREDINŢA şi LUMINA DIN SUFLETE. Aprindeţi deci LUMINA
SUFLETELOR voastre şi răspândiţi-o în jurul vostru. Minunile nu vor întârzia să
apară. CREDEŢI ÎN DUMNEZEU, indiferent cum îi spuneţi fiecare!!!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu