LECTIA VIETII

Un om traia cu gandul la avere,
Dar oare el traia sau era "mort"?
Si pe-ai lui frati era in stare sa-i insele,
Sa ia el mult, ...mai mult, sau sa le ia chiar tot.

Pana-ntr-o zi cand sufletu-i bolnav de lacomie,
I-a aruncat si trupul intr-o cumplita agonie.
Dar omul nostru-n suferinta fiind,
Nu a recunoscut macar pentru o clipa,
Ca ura, lacomia si mandria, sunt cele care l-au imbolnavit.

Iar Dumnezeu, in Dragostea-I imensa,
L-a ridicat din pat si i-a mai dat o sansa
Sa-si vindece sufletul imbolnavit, de ura lacomie si mandrie,
Si l-a lasat din nou s-aleaga calea ce-o va avea de urmarit.

Barbatul insa, n-a-nteles nimic din Lectia ce-o primise de la VIATA,
Astfel, vazandu-se inzdravenit, s-a pus din nou pe jecmanit,
Pe frati, surori, nepoti....de-a valma,
Astfel, intr-un timp extrem de scurt, el si-a incarcat la maxim karma
Si...... a murit!